Sari la conținut
În România cel puțin 600.000 de câini maidanezi circulă liber pe străzi, iar adăposturile publice și private funcționează la capacitate maximă, și de multe ori chiar peste limită. În acest context, sistemul de foster (găzduire temporară) și adopțiile responsabile sunt singurul mecanism real prin care se poate reduce suferința și se pot salva vieți.
Foster sau adopție… chiar dacă de multe ori sunt puse în opoziție, ambele au același scop: de a opri perpetuarea ciclului abandonului, neglijenței, profitului, suferinței și… a morții.
Dacă v-ați gândit să ajutați un animal, dar nu sunteți siguri ce presupune fiecare opțiune, acest articol vă explică concret diferențele, responsabilitățile, cadrul legal și impactul real al fiecărei alegeri.
Fosterul
Sistemul de foster în România: cum funcționează și de ce este esențial
Potrivit datelor Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), în 2024 peste 100.000 de câini au intrat în adăposturile din România, iar aproximativ 65.000 au fost adoptați, o creștere semnificativă de 35% față de 2021, când se înregistrau doar 48.500 de adopții anuale.
Cu toate acestea, suprapopularea rămâne o problemă cronică: doar în București, ASPA (Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor) gestionează peste 6.000 de câini în cele 4 adăposturi ale sale, funcționând constant peste capacitatea nominală. În 2025, ASPA București a preluat peste 2.300 de câini abandonați, dintre care doar în luna decembrie au fost ridicați peste 150 de câini de pe străzile Capitalei.
Rata de adopții variază dramatic între adăposturile publice (12–18% anual la nivel național) și programele coordonate de ONG-uri (unde poate ajunge la 60–70% datorită sistemului de foster). ASPA București a înregistrat în 2025 un record de 2.043 de adopții, cu 38% mai mult decât în 2024, datorită intensificării campaniilor și a colaborărilor cu asociații private. Din totalul adopțiilor ASPA 2025, 276 de câini și-au găsit familii direct la cele 19 târguri de adopții organizate pe parcursul anului.
În acest context, sistemul de foster devine vital. Un animal în foster eliberează un loc în adăpost, permite evaluarea comportamentală reală (imposibilă în condiții de boxă aglomerată) și crește dramatic șansele de adopție.
Legea 258/2013 modificată în 2022 restricționează eutanasierea doar la cazuri de boli incurabile sau „agresivitate extremă” dovedită, ceea ce, teoretic, ar face ca soluția reală să fie combinația foster–adopție, nu capturarea în masă. În realitate, situația este sumbră: investigații jurnalistice și dosare penale deschise în 2025 relevă că eutanasierea ilegală a devenit o afacere profitabilă, alimentată de contracte dubioase între primării și adăposturi private.
Potrivit anchetelor Parchetului Mureș și Târgu Neamț, unele firme au facturat primăriilor sume de până la 1.000 lei pe cățel pentru servicii de eutanasiere. În 2025, doar în primele două trimestre, o singură firmă din zona Moldovei a capturat 4.169 câini, a eutanasiat 2.686 și a înregistrat moartea altor 1.229, totalizând o cifră de afaceri de peste 5 milioane de lei anual.
FNPA (Federația Națională pentru Protecția Animalelor) estimează că, între 2001–2021, România a cheltuit aproximativ 750 milioane € din bani publici pentru capturarea și eutanasierea a peste 1 milion de câini, fără niciun impact real asupra populației de câini fără stăpân, care rămâne constantă.
Există două petiții active care cer modificarea legislației privind eutanasierea câinilor fără stăpân. Fiecare semnătură trimite un mesaj clar: există alternative umane și eficiente la ucidere.
Prima petiție cere eliminarea eutanasiei ca metodă de gestionare, iar a doua petiție solicită legislație clară, fără interpretări. Semnarea durează 30 de secunde, dar poate schimba soarta a mii de animale.
Fosterul funcționează în parteneriat cu organizații neguvernamentale sau, mai rar, cu adăposturi publice. ONG-ul sau asociația acoperă costurile medicale (deparazitare, vaccinări, sterilizare, tratamente), hrana și accesoriile de bază. Fosterul oferă spațiul, timpul și grija zilnică. Durata medie a unei găzduiri temporare variază între 2 săptămâni și 6 luni, în funcție de vârstă, stare medicală și șansele de adopție.
Organizațiile majore care coordonează rețele de fosteri în România includ: ASPA București (program oficial de foster pentru animalele din adăposturile proprii), multe asociații și grupuri locale. Fiecare are protocol propriu, dar elementele comune sunt: contract de foster, acoperire veterinară garantată, suport în găsirea adoptatorilor, transport asigurat către evenimente de adopție.
Statistic vorbind, un foster activ poate salva între 4–8 animale pe an, în funcție de capacitatea locuinței și de tipologia cazurilor (unii cățeluși se adoptă mai rapid, pe când adulții traumatizați necesită luni de recuperare).
Adopția
Ce înseamnă să adopți
Unii dintre voi vor ajunge să adopte pentru că au văzut un anunț pe social media și s-au îndrăgostit pe loc, sau pe drum venind din vacanță. Alții, pentru că au găsit o cutie plină de pui de pisică sau un câine legat de un stâlp în fața blocului împreună cu o plasă cu jucăriile lui. Sunt familii care adoptă pentru copii, sunt cupluri care vor să vadă dacă sunt gata pentru responsabilitate înainte să facă copii. Tineri și bătrâni singuri care adoptă pentru a-și alina singurătatea. Motivul contează mai puțin decât ce urmează după: consecvența de a-i fi alături la bine și la rău, când e sănătos dar (mai ales) și când e bolnav, când îmbătrânește și are nevoie de răbdarea, energia și înțelepciunea ta.
Din păcate și totuși din fericire, probabilitatea să-ți găsești sufletul pereche e foarte mare: îți poate surâde norocul direct la tine pe stradă (astfel făcând un serviciu și comunității), la unul din adăposturile publice sau private, sau poți contacta o asociație. Diferența e că de pe stradă iei totul de la zero: deparazitare, sterilizare, microcipare, vizite la veterinar pentru evaluare completă. De la asociație sau adăpost iei un animal care are deja un istoric medical parțial, poate e deja sterilizat, vaccinat, testat pentru boli. Dar vine și cu un contract legal care te obligă la anumite lucruri: să termini sterilizarea dacă nu s-a făcut, să îl microcipezi conform legii, să îl vaccinezi anual, să îi asiguri condiții decente.
Indiferent de vârsta animalului pe care îl adopți, trebuie să ai răbdare și să îi creezi un spațiu sigur și iubitor în care poate să descopere care sunt regulile casei. Chiar dacă adopți un adult sau un senior, poate nu au avut șansa să învețe lucruri de bază: pentru câini, făcutul treburilor afară și mersul în lesă; pentru pisici, folosirea literei și respectarea spațiilor interzise; pentru amândoi, controlul anxietății și înțelegerea rutinei casei. Va trebui să lucrați împreună, ei să învețe, iar tu să devii un părinte just.
Chiar și un câine sau o pisică fără traume are nevoie de timp să înțeleagă că nu mai pleacă. Specialiștii vorbesc despre regula 3–3–3: trei zile să se decompreseze și să înceapă să mănânce normal, trei săptămâni să își arate personalitatea reală, trei luni să se simtă cu adevărat acasă. Dar e doar o medie. Sunt animale care se adaptează în două săptămâni și altele care au nevoie de șase luni să doarmă liniștiți. De asemenea, este perfect normal ca progresul să nu fie liniar: lucruri pe care le făcea cu brio, brusc redevin blocaje. Răbdarea și iubirea ta sunt importante.
Dacă adopți un animal cu traume, fie vizibile precum cicatrici sau membre lipsă, fie invizibile precum frica de mâini ridicate sau panica la zgomote, vei descoperi declanșatorii treptat și vei învăța să citești reacțiile. Dar vin și cu o capacitate uimitoare de vindecare când li se oferă consecvență și timp. A fi lângă un astfel de animal înseamnă să înveți să citești semnalele subtile, să respecți limitele și să sărbătorești victoriile mici: prima dată când vine singur la tine, prima dată când doarme relaxat, prima dată când se joacă sau, în cazul pisicilor, prima dată când toarce lângă tine.
Contexul adopțiilor în România
Potrivit ANSVSA, în România adopția de câini rămâne un fenomen marginal. Sara Turetta, fondatoarea Save the Dogs România, estimează că adopțiile locale nu ajung la 1% din totalul câinilor care se află în adăposturi. Conform datelor Organizației pentru Protecția Animalelor Ilfov, ~30% dintre câini sunt abandonați chiar de proprietarii lor.
Rata de retur este o problemă semnificativă. Consilier general Tudor Ionescu subliniază necesitatea implementării unor criterii stricte de adopție pentru a minimiza numărul câinilor returnați în adăposturi după 3–6 luni, situație care se întâmplă frecvent când adopțiile se fac „doar din milă”, fără evaluarea reală a resurselor financiare și logistice.
Despre cei uitați... care devin de neuitat
Când culoarea ascunde cel mai luminos suflet
Anumite categorii de căței sau pisici așteaptă luni sau chiar ani pentru o familie. De exemplu, câinii negri au cu 50% mai puține șanse să fie adoptați decât cei de alte culori, din cauza unui fenomen internațional numit „sindromul cățelului negru”. În realitate, culoarea blănii nu influențează niciun aspect emoțional sau intelectual al animalului…
Cei mai buni ani
Seniorii sunt și ei constant trecuți cu vederea. Oamenii presupun că nu mai au energie, că vin cu probleme medicale costisitoare, că nu merită investiția pentru „doar câțiva ani rămași”. Adevărul e că un senior știe deja să se comporte în casă, nu mai distruge mobile, nu mai plânge noaptea, se mulțumește cu plimbări scurte și oferă o liniște profundă. Pentru o persoană singură, pentru un cuplu fără copii mici, pentru cineva care lucrează de acasă și vrea companie calmă, un senior este alegerea perfectă. Și acei „doar câțiva ani” pot fi cei mai liniștiți, recunoscători și plini de afecțiune din viața ta.
Mindset molipsitor
Câinii cu dizabilități sunt greșit percepuți ca poveri. Asociația Speranța semnalează cereri de adopție rare în cazul lor și rămân „rezidenți ai adăpostului” pe viață. Capacitatea lor de adaptare e uimitoare. Un animal pe trei picioare aleargă mai repede decât te-ai aștepta. Un orb își mapează casa în câteva zile și se descurcă impecabil. Ceea ce pierd în mobilitate sau simțuri, compensează în recunoștință și prezență emoțională. Să adopți un câine cu dizabilități înseamnă să înveți ce contează cu adevărat: nu perfecțiunea fizică, ci capacitatea de a iubi necondiționat.
De ce fosterul și adopția funcționează împreună
Fără foster, multe animale nu devin niciodată adoptabile. Un câine sau o pisică traumatizată, speriată, agresivă din frică sau medical compromisă nu poate fi evaluată corect într-un box de adăpost aglomerat. În foster, comportamentul real iese la suprafață: se vede dacă este compatibilă cu copii, cu alte animale din casă, cum reacționează la vizitatori, care e nivelul de energie, ce anxietăți are, cum se atașează de oameni. Aceste informații cresc dramatic șansele de potrivire corectă și reduc semnificativ riscul ca animalul să fie returnat în primele luni de adopție.
Fără adopții, fosterul devine un sistem blocat. Un foster care păstrează același animal luni întregi nu mai poate primi cazuri noi, astfel încât impactul se limitează la un singur suflet salvat pe an, nu la patru, cinci sau opt. Adopțiile eliberează locurile în foster, care eliberează locuri în adăpost, care permit salvarea altor cazuri urgente de pe stradă. Ciclul corect arată astfel: captură sau salvare, apoi adăpost pentru evaluare medicală și carantină scurtă, apoi foster pentru recuperare și socializare, apoi adopție pentru casă definitivă. Fiecare verigă depinde de cealaltă.
Dacă ai deja un câine sau o pisică adoptată și stabilă emoțional, să iei un al doilea animal în foster poate fi extrem de benefic pentru amândoi. Animalul tău devine modelul de comportament calm pentru cel traumatizat: îi arată că oamenii nu sunt periculoși, că mâncarea vine regulat, că casa e un loc sigur. Câinii sau pisicile în foster învață mult mai rapid ce înseamnă normalitatea când au un exemplu concret în fața ochilor. Văd cum animalul resident doarme liniștit, cum vine relaxat când ești chemat, cum primește mângâieri fără teamă. Acest proces de învățare prin observație accelerează dramatic reabilitarea și crește șansele de adopție, pentru că animalul devine mult mai echilibrat și prezentabil pentru potențialii adoptatori.
În plus, multe animale traumatizate se simt copleșite de atenția directă a oamenilor la început, dar acceptă mult mai ușor prezența unui alt animal. Un câine sau o pisică rezidentă calmă devine punte de legătură între animalul speriat și familia fostere. Din acest motiv, multe ONG-uri caută activ foster care au deja animale echilibrate acasă. Evident, funcționează doar dacă animalul tău e sociabil cu alți câini sau pisici și dacă ai spațiu și timp pentru doi.
Există și alte scenarii în care fosterul și adopția se împletesc.
Unii oameni devin foster fără intenția de a adopta vreodată, dar se atașează iremediabil de un anumit caz și ajung să îl țină pentru totdeauna. Alții adoptă un animal și după câțiva ani, când acesta e complet stabilizat, decid să devină și foster pentru a multiplica impactul. Sunt familii care fac foster doar pentru pui, pentru că se adoptă repede și pot salva mai multe vieți pe an, în timp ce altele se concentrează pe cazurile grele, adulții sau seniorii care au nevoie de luni de recuperare dar vin cu o recunoștință profundă.
Indiferent de situație, sistemul funcționează doar când ambele verigi sunt active. Un adăpost fără foster devine depozit de animale, nu centru de recuperare. Un sistem de foster fără adopții devine colecție de animale blocate la aceiași oameni. Doar împreună creează fluxul necesar pentru a salva cu adevărat vieți, nu doar pentru a le prelungi suferința.
Ce poți face
Dacă vrei să adopți:
- Contactează ASPA, Eduxanima, Save the Dogs, Homeless Pets sau asociații locale
- Solicită informații complete despre istoricul animalului, comportament, nevoi medicale
- Pregătește-te financiar: bugetează minim 500-1000 lei/lună
- Fii realist despre timp: un câine necesită 2–3 ore zilnic (plimbări, joacă, interacțiune)
- Impact: ai schimbat complet viața unui animal și ai eliberat un loc pentru altul
Dacă vrei să fii foster:
- Contactează un ONG și întreabă despre contract, acoperire costuri, durata medie
- Evaluează-ți spațiul: chiar și un apartament de 2 camere poate găzdui un câine mediu sau 2-3 pisici
- Fii pregătit emoțional pentru despărțire: mulți fosteri se atașează, dar scopul este adopția
- Impact: poți salva 4-8 animale pe an, fiecare cu șansa reală la viață
Dacă nu poți niciunul din acestea:
- Donează: chiar 50-100 lei/lună ajută la sterilizări, tratamente, hrană
- Distribuie anunțuri de adopție din sursele verificate
- Devino voluntar: plimbări de câini în adăposturi, transport către veterinar, evenimente
- Impact: ești parte din lanțul de salvare, chiar dacă nu găzduiești direct
Fiecare persoană care adoptă sau devine foster nu face un gest simbolic, ci face diferența concretă între viață și moarte pentru un animal real, cu nume și poveste.
Vă provoc să răspundeți sincer la următoarele întrebări:
- Aveți timp și energie să plimbați un câine cel puțin dimineața și seara, chiar și când e vreme urâtă, sau când sunteți obosiți?
- Puteți susține lunar între 500-1000 de lei pentru un câine de talie medie (hrană, deparazitare, ocazional veterinar), fără ca acest buget să vă afecteze serios traiul zilnic?
- Vă puteți despărți de un animal după câteva luni, sau știți că vă veți atașa iremediabil?
- Locuiți în proprietate personală sau în chirie? Dacă e chirie, aveți acordul scris al proprietarului pentru animale?
Răspunsurile sincere la aceste întrebări vă arată exact unde vă încadrați: adoptați dacă aveți resurse pe termen lung, deveniți foster dacă aveți spațiu temporar și flexibilitate emoțională, donați constant dacă vă lipsește spațiul, transportați animale dacă aveți mașină și câteva ore libere, distribuiți anunțuri dacă aveți doar cinci minute pe zi.
Cel mai important e să fiți realiști cu voi înșivă, responsabili față de angajamentul pe care îl luați și consecvenți în timp. Restul vine de la sine: atașamentul, recunoștința animalului, satisfacția profundă că ați contat cu adevărat. Începeți de unde sunteți, cu ce aveți. Asta contează.
Vrei să fii la curent cu cele mai noi și relevante resurse din domeniul veterinar?
Abonează-te la newsletter-ul nostru și primește direct în inbox articole documentate, podcast-uri cu experți, interviuri interesante și invitații la seminarii gratuite. Indiferent dacă ești medic veterinar, antreprenor, student sau proprietar de animale de companie, vei găsi informații esențiale, fără interese comerciale, care să te ajute să fii mereu la zi cu tot ce contează. Înscrie-te acum și alătură-te comunității noastre!
"Necesar" indicates required fields